CE ESTE LIMFOMUL NON-HODGKIN?

În limfomul non-Hodgkin, celulele albe din sânge afectate se înmulţesc necontrolat, se acumulează în structurile sistemului limfatic şi formează tumori, cunoscute sub numele de limfoame. Aceste tumori pot apărea aproape oriunde, deoarece sistemul limfatic traversează întreg organismul. Cel mai frecvent apar în ficat sau în splină. Limfomul non-Hodgkin este o formă de cancer al sistemului limfatic şi poate fi de două feluri: agresiv şi indolent.

Limfomul non-Hodgkin agresiv

Limfomul non-Hodgkin agresiv este o formă de limfom cu evoluţie rapidă. Boala răspunde de obicei bine la tratament şi adesea se obţine remisia completă, acesta fiind obiectivul tratamentului. Dacă însă acest lucru nu este posibil, tratamentul are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii prin controlul simptomelor, ceea ce poartă denumirea de îngrijire paliativă. Limfomul non-Hodgkin agresiv necesită tratament imediat, altfel speranţa de viaţă se situează între şase luni şi doi ani.

Limfomul non-Hodgkin indolent

Limfomul non-Hodgkin indolent este o formă de limfom cu evoluţie lentă. Acest tip de limfom are o probabilitate de vindecare mai mică, dar în majoritatea timpului persoana afectată se poate bucura de perioade lungi în care nu vor apărea simptome ale bolii ori acestea vor fi foarte puţine. Cu ajutorul tratamentului şi suportului adecvat din partea echipei medicale, pacientul poate avea o viaţă relativ normală timp îndelungat.

În acest timp, calitatea vieţii poate fi foarte bună/satisfacătoare şi doar câteva schimbări minore îl despart de o viaţă normală. Totuşi, remisiunea poate fi urmată de perioade în care simptomele revin, şi aceste perioade sunt numite "recăderi". De aceea, limfomul non-Hodgkin indolent necesită cel mai adesea tratament pe termen lung. În caz de limfom non-Hodgkin indolent, răspândirea mai lentă în organism a celulelor canceroase determină o speranţă de viaţă mai mare, cei afectaţi putând trăi 10 ani cu această afecţiune.

Semne frecvente ale limfomului non-Hodgkin

  • Umflături nedureroase frecvent situate la nivelul gâtului, al axilei sau în zona inghinală.
  • Febră persistentă sau recurentă, a cărei cauză nu poate fi explicată.
  • Transpiraţii nocturne abundente.
  • Scădere în greutate sau oboseală.
  • Mâncărimi persistente pe toată suprafaţa corpului.
  • Respiraţie îngreunată sau tuse.