DICŢIONAR

În timpul discuţiilor Dumneavoastră cu medicii sau atunci când căutaţi informaţii despre limfom, întâlniţi, de cele mai multe ori, o serie de termeni a căror semnificaţie poate nu vă este familiară.

În cele ce urmează, ne propunem să explicăm pentru Dumneavoastră aceşti termeni, cu scopul de a face mai uşoară comunicarea medic - pacient şi de a vă ajuta să înţelegeţi mai bine boala cu care vă confruntaţi.



A

Adenopatie: Nume dat afectării ganglionilor limfatici, care se manifestă prin creşterea în volum şi prin inflamarea acestora.

ADN: ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic. Acesta este format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substanţa se găseşte în fiecare celulă a fiinţelor vii şi este esenţială pentru identitatea oricărui organism. Molecula de ADN, foarte lungă, comportă două fire răsucite unul în jurul celuilalt într-o dublă elice. ADN-ul este principalul constituent chimic al cromozomilor. Pe unul din cele două fire se găsesc informaţiile care permit enzimelor să sintetizeze proteinele, care controlează activităţile celulare. În timpul diviziunii celulare, enzimele separă cele două fire şi sintetizează alte două fire noi în faţa celor vechi. Astfel se formează două noi molecule de ADN, identice cu cea veche, destinate fiecare câte unei celule-fiice. Acest fenomen, denumit replicarea ADN-ului, asigură identitatea genetică în timpul multiplicării celulare.

Agenţi patogeni: Microorganism capabil să pătrundă şi să se înmulţească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice.

Agenţi terapeutici: Produse care vindecă şi tratează bolile.

Anatomopatolog: Medic specializat în stabilirea unui diagnostic pe baza aspectului microscopic al unui fragment de ţesut.

Anatomopatologie: Ştiinţă care se ocupă cu studiul modificărilor organice ale ţesuturilor şi celulelor provocate de boală.

Anticorp monoclonal: Anticorp produs de către o clonă de celule (un grup de celule identice cu celula-mamă din care s-au dezvoltat) şi utilizat în scopuri de diagnostic şi terapeutice.

Antigen: Substanţă străină organismului, ce poate să declanşeze o reacţie imunitară, provocând formarea de anticorpi, ce vizează neutralizarea şi eliminarea ei.

Artere: Vasele care asigură circulaţia sângelui de la inimă către diverse organe şi ţesuturi.

"Aşteptare şi observaţie": Deoarece limfomul non-Hodgkin indolent progresează foarte lent, de obicei nu se iniţiază imediat un tratament. Această abordare este cunoscută drept strategie "aşteptare şi observaţie" şi este aplicată de obicei pacienţilor în stadiu iniţial de boală, asimptomatici, şi care au o stare de sănătate în general bună.

Axilă: Regiunea anatomică situată între partea superioară şi internă a braţului şi partea laterală a toracelui. Partea de dedesubt a încheieturii braţului cu umărul. Subsuoară.

B

Biopsie: Extragere pe cale chirurgicală a unei porţiuni de ţesut viu pentru a fi studiat la microscop. O biopsie este indicată atunci când se doreşte un studiu anatomopatologic (structura globală a fragmentului văzut la microscop) şi uneori biochimic (cercetarea diverselor substanţe), imunologic (punerea în evidenţă a antigenelor), genetic sau bacteriologic. Biopsia permite, de asemenea, diagnosticarea unei anomalii locale, de exemplu o tumoare, sau a unor simptome generalizate.

C

Cateter: Tub flexibil dintr-un material special, prin care sunt introduse/eliminate lichide în/din organism.

CD20: Receptor caracteristic ce se găseşte pe suprafaţa anumitor celule limfatice.

Celule albe: Celule ale sistemului imunitar care apără organismul de boli infecţioase şi de corpuri străine.

Celule B mari: Limfocite B a căror dimensiune este mult crescută faţă de normal.

Celule canceroase reziduale: Celule afectate de cancer ce nu au fost eliminate din organism.

Celule limfatice: Celule ale sistemului limfatic (vezi "sistem limfatic").

Celule limfomatoase: Celule canceroase (afectate de limfom).

Celule mici clivate: Tip de celulă ce se găseşte în nodulii tumorali.

Chimioterapie: Substanţe medicamentoase care distrug celulele canceroase oprindu-le dezvoltarea şi multiplicarea în unul sau mai multe momente ale ciclului lor de evoluţie. Deoarece unele medicamente sunt mai eficiente administrate împreună decât separat, deseori tratamentul constă în administrarea mai multor substanţe.

Chimioterapie combinată: Administrarea simultană a mai multor medicamente chimioterapice. Polichimioterapie.

CHOP: Tip de chimioterapie ce combină patru medicamente: ciclofosfamida, doxorubicina, vincristina şi prednisolon.

Ciclu terapeutic: Perioada de tratament în care pacientul primeşte o anumită terapie.

Corticosteroizi: Grup de medicamente folosite în tratamentul cancerului pentru reducerea tumorilor, tratarea erupţiilor cutanate, reacţiilor alergice, bolilor autoimune, inflamaţiilor, acumulării de lichid la nivelul creierului, diminuarea stărilor de greaţă, dar şi pentru stimularea apetitului. Corticosteroizii sunt produşi artificiali utilizaţi ca medicamente: creme, tablete, lichide, substanţe administrate intravenos, etc.

D

Dispnee: Respiraţie îngreunată.

E

Efecte adverse persistente: Efecte nedorite care apar în plus faţă de acţiunea terapeutică a unui medicament şi care durează un timp îndelungat.

F

Fascicule de radiaţii: Mănunchi de radiaţii cu secţiune bine delimitată, aflate în mişcare ordonată şi care provin din aceeaşi sursă.

Folicul: Mică formaţiune anatomică în formă de sac. Nume generic dat formaţiunilor anatomice de dimensiuni reduse în formă de săculeţ.

G

Ganglion: Organ mic ce aparţine sistemului limfatic, care joacă un rol fundamental în funcţia imunitară.

Ganglion limfatic: Organ mic ce aparţine sistemului limfatic, care joacă un rol fundamental în funcţia imunitară. Ganglionii limfatici sunt mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice, formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. Ganglionii limfatici sunt organe care stochează limfocite şi acţionează ca şi centri de fagocitoză.

Grupe ganglionare: Grupe de ganglioni din regiuni anatomice diferite.

H

Hematolog: Medic specialist în hematologie.

Hematologie: Ramură a biologiei şi a medicinii care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei şi patologiei sângelui şi organelor hematopoietice.

I

Imunoterapie: Metodă de tratament care constă în administrarea de seruri şi de vaccinuri care conţin anticorpi specifici bolii respective.

Indigestie: Tulburare a digestiei provocată de unele excese alimentare, de frig, de unele stări nervoase etc. şi manifestată prin indispoziţie, greţuri, vărsături, diaree etc.

Interferon: Substanţă proteică sintetizată în celule în timpul infecţiilor virale şi care împiedică dezvoltarea virusurilor. Substanţa antivirală sintetizată de celula gazdă, sub acţiunea unui virus, a unui acid nucleic viral sau, în mod excepţional, chiar a unui acid nucleic normal, este net diferită de anticorpi.

Î

Îngrijire paliativă: Formă de îngrijire a pacienţilor a căror boală nu mai răspunde la tratamentul medicamentos. Controlul durerii şi al altor simptome, problemele psihologice, sociale şi spirituale au importanţă majoră. Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi pentru familiile acestora.

L

Limfadenopatie: Creşterea în volum şi inflamarea ganglionilor limfatici din cauze diverse.

Limfocit: Limfocitul este o celulă a sistemului imunitar, responsabilă de reacţiile de apărare ale organismului faţă de substanţele pe care le consideră straăine. Limfocitele aparţin familiei leucocitelor (globule albe).

Limfocite B: Limfocitele B sunt răspunzătoare de răspunsul imunitar umoral; ele sunt specializate în producerea de anticorpi, pe care îi secretă după ce s-au transformat în plasmocite şi difuzează în umorile (lichidele) organismului.

Limfocite canceroase: Limfocite (vezi "limfocit") afectate de cancer.

Limfocite T: Celule ale sistemului imunitar a căror maturare se face în timus (de unde şi denumirea lor) şi care sunt responsabile de răspunsul imun de tip celular.

Limfom: Orice proliferare canceroasă care ia naştere în ţesutul limfoid şi, în particular, în ganglionii limfatici. Există două tipuri principale de limfoame: boala Hodgkin (caracterizată prin prezenţa unor celule anormale, mari, numite celule Sternberg-Reed) şi limfoamele maligne nehodgkiniene (altădată numite limfosarcoame) care grupează toate celelalte afecţiuni maligne ale ţesutului limfoid.

Limfom Burkitt: Tip de limfom non-Hodgkin agresiv cu debut caracteristic la nivelul joncţiunii ileo-cecale (joncţiunea intestinului subţire cu colonul), mai frecvent în perioada copilăriei. Poate fi asociat sindromului de imunodeficienţă dobândită sau, mai rar, infecţiei cu virusul Epstein-Barr.

Limfom Burkitt-like: Limfom non-Hodgkin agresiv cu caracteristici morfologice asemănătoare cu ale limfomului Burkitt.

Limfom cu celule de mantă: O formă rară de limfom non-Hodgkin caracterizat prin dispoziţia celulelor limfatice B predominant în zona de mantă (periferică) a centrului germinativ al folicului limfatic. Poate evolua în mod indolent sau agresiv. Limfom de zona marginală: Limfom non-Hodgkin cu debut în splină (în zona marginală a foliculilor splenici).

Limfom difuz cu celule B mari: Formă de limfom non-Hodgkin agresiv în care, limfocitele B sunt crescute în dimensiune. Pot fi de tip: centroblastic, imunoblastic sau anaplastic.

Limfom difuz cu celule mici clivate: Formă de limfom non-Hodgkin indolent, caracterizat prin prezenţa numeroasă a limfocitelor B în zona centrală a foliculului limfatic ganglionar.

Limfom folicular: Limfom non-Hodgkin care face parte din categoria limfoamelor non-Hodgkin indolente, în care afectarea are dispoziţie nodulară (foliculară) în ganglion. Limfomul folicular poate apărea în orice moment la adulţi, chiar dacă pacienţii sunt de obicei diagnosticaţi în jurul vârstei de 50- 60 de ani, afectând deopotrivă bărbaţii şi femeile.

Limfom folicular recidivat: Limfom folicular care după o periodă de remisiune îşi reia evoluţia; care recade.

Limfom limfocitic cu celule mici: Formă de limfom non-Hodgkin indolent cu debut la nivelul ganglionilor limfatici şi în care limfocitele B sunt de dimensiuni mici.

Limfom non-Hodgkin: Orice proliferare canceroasă în afara bolii Hodgkin, care ia naştere în ţesutul limfoid şi, în particular, în ganglionii limfatici. Boala se manifestă de cele mai multe ori printr-o umflătură la nivelul unuia sau mai multor ganglioni limfatici. Spre deosebire de boala Hodgkin, limfomul non-hodgkinian se mai poate manifesta printr-o localizare predominantă în afara ganglionilor, de exemplu: în tiroidă, stomac, mezenter, colon, rinichi, os, ochi sau sistemul nervos central. În acest caz, se formează o tumoare la nivelul organului afectat. Boala poate, de asemenea, să se manifeste doar prin febră cu alterarea stării generale, ganglionii afectaţi fiind, în acest caz, în interiorul abdomenului. Unele limfoame de mică malignitate pot fi diagnosticate ca urmare a trecerii în sânge a celulelor canceroase; altele antrenează secreţia în sânge a imunoglobulinelor anormale şi/sau în exces.

Limfom non-Hodgkin agresiv: Formă de limfom non-Hodgkin cu evoluţie rapidă, ce necesită tratament imediat.

Limfom non-Hodgkin agresiv recăzut: Limfom non-Hodgkin agresiv care, după o periodă de remisiune, îşi reia evoluţia agresivă.

Limfom non-Hodgkin indolent: Formă de limfom non-Hodgkin cu evoluţie progresivă lentă.

Limfomul limfoblastic al adultului: Formă de limfom non-Hodgkin agresiv în care celula limfatică afectată este imatură (limfoblastul).

Limfom primar mediastinal cu celula B mare: Formă de limfom non-Hodgkin agresiv care debutează în timus sau în grupele ganglionare situate în torace, în spaţiul dintre cei doi plămâni (mediastin).

Linie centrală (despre o perfuzie): Instalarea prin manevre chirurgicale minime a unui dispozitiv subcutanat dedicat pentru administrarea mai uşoară intravenoasă a medicaţiei perfuzabile.

M

Macroglobulemie Waldenstrom: Cunoscută şi sub denumirea de limfom limfoplasmocitic, este un tip de limfon non-Hodgkin indolent caracterizat printr-un nivel ridicat de imunoglobuline M, care cresc vâscozitatea sângelui.

Măduva osoasă: Ţesut prezent în os, responsabil de producerea tuturor elementelor figurate ale sângelui (globule roşii, globule albe, plachete). Măduva osoasă este prezentă în toate oasele la naştere. Ea conţine numeroase celule grăsoase şi toate descendentele care vor da naştere celulelor sângelui circulant.

Marker: Substanţă chimică utilizată pentru studierea unui fenomen, unei boli sau a altei substanţe.

Medicamente antihistaminice: Medicamente care se folosesc împotriva histaminei, o substanţă secretată în cantitate mare în perioada apariţiei alergiei.

P

Perfuzie: Introducere lentă şi continuă, picătură cu picătură, a sângelui sau a unei substanţe medicamentoase, direct în sistemul circulator sangvin, printr-o venă.

Pozitron: Particulă elementară a unui atom cu sarcină electrică pozitivă şi cu masa egală cu cea a electronului.

Proliferare: Înmulţire (în mod anormal) prin diviziune a celulelor.

Proteină: Substanţă organică alcătuită prin înlănţuirea aminoacizilor, care intră în componenţa celulelor animale şi vegetale, îndeplinind funcţii variate şi fundamentale. Substanţă organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentaţie.

R

Radiaţii ionizante: Particulă sau radiaţie energetică susceptibilă să transmită materiei iradiate energia sa, să o ionizeze (conferind o încărcătură pozitivă sau negativă atomilor sau moleculelor care compun această materie) şi să antreneze uneori o recombinare sau o reacţie chimică.

Radioterapie: Utilizare a radiaţiilor ionizante în tratamentul anumitor boli, îndeosebi al cancerelor. Termenul de radioterapie întrebuinţat singur se referă mai ales la radioterapia externă, denumită încă şi radioterapie transcutanată sau teleradioterapie, în care sursa radiaţiilor este exterioară bolnavului şi produce un fascicul care atinge ţesuturile profunde după ce a traversat pielea şi ţesuturile superficiale.

Recădere (despre o boală): A se manifesta din nou după o aparentă vindecare.

Recidivă (despre o boală): A se manifesta din nou după o aparentă vindecare.

Regim terapeutic: Tratamentul recomandat pentru o anumită boală.

Remisiune: Ameliorare sau dispariţie a manifestărilor unei boli.

Remisiune completă: Dispariţie a manifestărilor unei boli.

Remisiune parţială: Ameliorare a manifestărilor unei boli.

S

Sistem limfatic: Totalitatea ganglionilor şi vaselor limfatice din organism, care, pe de o parte, participă la apărarea imunitară a organismului, iar, pe de altă parte, au rol circulator (circulaţia limfei spre un curent sangvin).

Sistem sangvin: Sistem închis de vase (tuburi) prin care circulă sângele. Sistem circulator.

Sistem imunitar: Termen folosit în biologie pentru definirea mecanismelor de apărare ale organismelor vii faţă de agenţii patogeni. Acest rol de apărare este important pentru menţinerea sănătăţii organismului, în cadrul raporturilor sale multiple cu mediul înconjurător, unde este supus continuu influenţei factorilor externi.

Stadializare a bolii: Reprezintă totalitatea procedurilor prin care se stabileşte gradul de extensie/gravitate a bolii maligne.

Stadiu incipient: Stadiul iniţial, de început, al unei boli.

T

Terapie de inducţie: Tratamentul administrat la început, cu scopul de a reducere simptomele şi de a obţine o perioadă de remisiune, care să prelungească supravieţuirea şi să amâne momentul reluării următorului tratament.

Timus: Glandă situată în partea antero-superioară a toracelui, care influenţează creşterea organismului în primii ani ai copilăriei şi se atrofiază mai târziu.

Tomografie: O radiografie ce permite obţinerea de imagini în secţiuni, dintr-un singur plan de profunzime.

Tomografie computerizată: Examen radiologic care permite vizualizarea structurilor anatomice sub formă de secţiuni. Tomografia computerizată (CT) foloseşte razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. Tomografia computerizată este folosită pentru a investiga diferite părţi ale corpului precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale, plămânii şi inima. De asemenea, poate oferi informaţii asupra vaselor sangvine, oaselor şi coloanei vertebrale.

Tomografie cu emisie de pozitroni: Metodă de Imagistică Medicală de ultimă generaţie, ce permite medicului să examineze complet şi dintr-o dată corpul pacientului, prin obţinerea unor imagini ale fiziologiei, deci funcţionării organismului, imagini imposibil de obţinut cu alte metode. Acest mod de vizualizare înfăţişează metabolismul, precum şi alte funcţii importante, nu doar simpla structură anatomică a anumitor organe aşa cum este revelată de clasicele examene radiologice.

Tratament de inducţie: vezi "terapie de inducţie"

Tratament de întreţinere: Tratament (medicamentos sau imunoterapic) administrat după obţinerea unei remisiuni a bolii, cu scopul de a întârzia apariţia unei recăderi. Medicaţia de întreţinere trebuie să nu aibă toxicitate cumulativă. De exemplu, imunoterapia cu un anticorp monoclonal, administrată de obicei o dată la fiecare 3 luni, timp de 8 cicluri terapeutice (sau timp de 2 ani în total). Medicul poate modifica acest regim pentru a se adapta caracteristicilor individuale ale pacientului. De obicei, în timpul terapiei de întreţinere nu se administrează agenţi chimioterapici din cauza toxicităţii cumulative caracteristice acestora.

Tumoare: Masă de ţesut nou format, care se dezvoltă într-un organism prin înmulţirea exagerată, patologică a unor celule.

Tumori gastrointestinale: Tumori ale traiectului gastrointestinal (esofag, stomac, intestine, colon, etc.).

V

Vena: Vas prin care sângele se întoarce spre inimă.

Z

Zona inghinală: Regiune anatomică a corpului situată în partea anterioară a joncţiunii trunchiului cu membrul inferior. În profunzimea zonei inghinale se află canalul inghinal şi canalul femural, care delimitează trigonul femural.
top